Hazreti Abdullah bin Jahș

Apoi veni rândul său pentru a se ruga; „O, Allah, trimite-mi dușmani grei cu care să mă lupt pe viață și pe moarte și să îi nimicesc. În final, unul dintre ei să mă martirizeze, să îmi taie urechile, nasul și buzele. Să vin în fața Ta plin de sânge. Când mă vei întreba; „Abdullah! Ce ai făcut cu buzele, nasul și urechile tale?” eu să Îți răspund; „O, Allah, eu am făcut multe păcate cu ele, nu le-am întrebuințat cum se cuvine. Mi-a fost rușine să le aduc astfel în fața Ta. Într-o luptă, în care se afla și Trimisul Tău, m-am tăvălit în praf și am venit.”

Inima nu mă lăsa să spun „Amin„ pentru o astfel de rugă. Însă, deoarece, mi-o ceruse și promisesem, am spus; „Amin„.

Apoi ne-am scos săbiile și am continuat lupta. Amândoi nimiceam dușmanii ce ne apăreau în față. El se lupta vitejește și destrăma rândurile necredincioșilor. Își ataca dușmanul în mod repetat cu o dorință aprigă de a cădea martir. Pe când se lupta, strigând „Allahu ekber!...Allahu ekber!...” i se rupse sabia. Atunci Trimisul lui Allah aleyhisselam îi întinse o ramură de curmal pentru a continua lupta. Printr-o minune, acea ramură de curmal deveni o sabie, iar el continuă să-și răpună dușmanii. Spre sfârșitul luptei, căzu martir așa cum își dorise, lovit de săgețile aruncate de necredinciosul Ebu`l- Hakem. După ce căzu martir, politeiștii îl asaltară și îi tăiară nasul, urecile și buzele, sângele șiroindu-i pe corp.”

Hazreti Abdullah bin Jahș împreună cu unchiul său Seyyidușșuheda, Hazreti Hamza au fost înmormântați în același mormânt.