Dunya

Senaullah-i Pânîputî îi sfătuia pe cei care îl iubeau:
„Nu dați prea multă valoare acestei lumi. Oamenii mor de cele mai multe ori în copilărie sau în tinerețe. Puțini ajung la bătrânețe. Viața tuturor trece ca o briză de dimineață, scurtă și trecătoare. Nu știu încotro se duc. Ceea ce rămâne cu adevărat sunt faptele pentru viața de apoi. Plăcerile acestei lumi nu se obțin fără suferință și sunt puține. A te cufunda în aceste plăceri trecătoare și a pierde fericirea veșnică a vieții de apoi, Allahu teala să ne ferească, este o mare prostie. Uneori, cel care alege lumea nu obține nici măcar lumea. Atunci pierde și lumea, și viața de apoi.”

Viața acestei lumi reprezintă timpul pentru a lucra. Timpul pentru bucurie și relaxare va veni mai târziu. Acolo se va primi răsplata pentru faptele făcute aici. A petrece timpul de lucru în distracții se aseamănă cu situația unui țăran care nu seamănă semințele și nu culege recoltă.

Ibrahim bin Muhammed bin Ali et-Tâzî a spus:
„Viața lumii este doar joc, distracție și podoabă. Lumea să nu te înșele. Ea este nedreaptă și vicleană. Bunurile pe care crezi că le ai astăzi, mâine vor fi ale altcuiva.”

Binecuvântările acestei lumi sunt trecătoare și înșelătoare, iar cele ale vieții de apoi sunt veșnice și se câștigă în această lume.

Sâlih bin Beșîr a spus:
„Cel care știe că lumea este trecătoare și plină de greutăți, cum poate fi fericit legându-se de ea? Lumea este ceea ce a rămas de la cei de dinaintea noastră. Părăsiți-o înainte de a veni vremea despărțirii și trăiți ca și cum moartea ar fi lângă voi.”

Va continua