Curmalele evreului

Ebu Dujane radiyallahu anh își făcuse un obicei din a împlini rugăciunea de dimineață în spatele Trimisului lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem. Însă, imediat ce rugăciunea se încheia, ieșea repede din moschee și pleca.

Acest comportament i-a atras atenția Profetului aleyhisselam, iar într-o zi l-a oprit pe Ebu Dujane și l-a întrebat:

-O, Eba Dujane, tu nu ai nevoie de Allahu teala? (de pleci grăbit fără să faci dua)

Ebu Dujane a răspuns:

-Nevoia mea de Allah este atât de mare, încât nici măcar o clipă nu trece fără să mă gândesc la El, o, Trimis al lui Allah!

-Atunci de ce pleci imediat după rugăciune, fără să rămâi cu noi până când facem dua?

Ebu Dujane a spus:

-O, Resulallah, am un vecin evreu. Acesta are un curmal ale cărui ramuri se întind în curtea mea. Noaptea, când bate vântul, fructele acestuia cad în curtea mea. Dimineața, merg repede să adun acele curmale și să le dau înapoi proprietarului, înainte ca micii mei copii să se trezească flămânzi și să mănânce vreo curmală din acelea.

Va continua