Porumbelul moscheii

Bucuria pe care a adus-o primul copil născut printre emigranți (muhajiri) în Medina, după emigrare, nu poate fi descrisă. A adus liniște în inimile tinerilor musulmani curajoși. Astfel s-a dovedit că spusele evreilor: ”Le-am făcut farmece, de acum nu vor mai avea copii” erau false.

Mama acestui copil era fiica lui hazreti Ebu Bekir, Esma radiyallahu anha. Imediat cum a născut și-a luat în brațe pruncul și a dat fuga la Trimisul lui Allah. Profetul s-a rugat mult pentru copil și I-a dat numele Abdullah.

Tatăl lui Abdullah este Zubeyr bin Avvam unul dintre cei zece companioni cărora li s-a vestit Paradisul încă din timpul vieții. La vârsta de 7 ani, tatăl îl ia de mână și merg la Trimisul lui Allah, căruia îi prezintă jurământul de loialitate și primesc binecuvântarea sa.

După aceea, Abdullah nu se mai desparte de tatăl său și participă împreună cu el la cucerirea Siriei. În timpul bătăliei de la Yermuk avea 12 ani, dar și în spatele frontului erau multe de făcut: aducea apă, îngrijea animalele, stătea de gardă. Mai târziu va participa la campania din Egipt sub comanda lui Amr bin As. Atât în timpul califatului bunicului său hazreti Ebu Bekir, cât și în timpul califului Omer, Abdullah îndeplinește sarcini grele de care se achită cu succes.

Va continua