CA'FER-I TAYYAR

Companionul care a zburat spre Paradis.

Pe vremea când Profetul sallallahu aleyhi ve sellem avea în jur de 36 de ani, în ținuturile Hijazului domnea o secetă puternică și o foamete grea. Aproape toată lumea simțea, zi de zi, tot mai apăsător această suferință. Unchiul Profetului, Ebu Talib, era capul unei familii numeroase, dar nu avea resurse suficiente pentru a-și întreține familia, astfel că se confrunta cu mari greutăți.

Profetul, care crescuse încă din copilărie alături de unchiul său și îi cunoscuse bunătatea, dorea să-l ajute în aceste vremuri grele și să-i ușureze povara întreținerii familiei. Din acest motiv, într-o zi i-a spus unchiului său mai înstărit, Hazreti Abbas:

- O, unchiule, știi că fratele tău Ebu Talib are mulți copii. Vezi și tu foametea și lipsurile prin care trec oamenii. Haide să mergem la el și să-i ușurăm povara. Eu voi lua la mine unul dintre fiii lui, iar tu vei lua altul. Astfel, dacă doi dintre copii vor fi luați de pe umerii lui, îi va fi mai ușor.

Hazret-i Abbas a fost de acord.

Va continua