Fericirea veșnică

Binecuvântările din această lume sunt trecătoare, efemere. Însă ele duc la dobândirea binecuvântărilor veșnice. Nu este posibil pentru oameni să intre în Paradis fără să vină mai întâi în această lume.

Toți oamenii își doresc să trăiască mult și depun eforturi și se roagă pentru aceasta. Oricât de grele ar fi condițiile de viață, cu toții suntem mulțumiți să trăim.

Și religia noastră consideră viața lungă o binecuvântare. Într-un hadis-i șerif se spune: ”Cel mai bun dintre oameni este acela care are o viață lungă și fapte bune.”

Dacă nu este trăită frumos, viața lungă devine o nenorocire. Acest aspect este explicat tot într-un hadis-i șerif: ”Cel mai rău dintre oameni este acela care are o viață lungă și fapte rele.” Un om ce trăiește o viață depravată își va spori păcatele de-a lungul vieții. Astfel își face rău sieși, familiei și societății.

Lumea în sine, într-un anumit sens, poate fi și ea rea. Aceasta poate fi înșelătoare, oamenii uită de viața de apoi și astfel viața devine un drum către Iad, o nenorocire.

Va continua