Încrederea în Allahu teala

Un bărbat bogat a ieșit seara, după cină, la plimbare. După o plimbare pe străzile orașului s-a oprit la o mică moschee pentru a-și împlini rugăciunea.

În timp ce se ruga, îi atrag atenția nişte suspine ce veneau dintr-un colț al moscheii. A privit într-acolo și a văzut un om ce plângea, de parcă i s-ar fi sfâșiat inima. S-a apropiat încet de el și l-a întrebat:

-Frate, ce s-a întâmplat cu tine? Ce te face să plângi atât de amarnic?

Cu voce tremurândă, omul i-a răspuns:

-Am foarte multe datorii, pe  care nu le pot plăti.Nu am pe nimeni și mă rog lui Allahu teala să îmi arate o cale.

Bărbatul bogat a ezitat o clipă, după care a băgat mâna în buzunar, a scos portofelul și i-a zis:

-Frate, uite ia acești bani și plătește-ți datoriile. Iar aceasta este cartea mea de vizită, dacă mai ai nevoie suna-mă!

Omul a luat banii, dar i-a întins cartea de vizită înapoi.

Bărbatul l-a întrebat mirat:

-De ce nu iei cardul?

Omul și-a șters lacrimile și i-a dat un răspuns ce l-a impresionat până la lacrimi:

-Dacă mă voi îndatora din nou, mă voi ruga iar lui Allahu teala. Nu te voi suna. El te-a trimis la mine. Dacă va voi va trimite pe altcineva.

Bărbatul bogat a tăcut și cu inima tremurându-i a reflectat la răspunsul omului din fața sa. Poate că pentru prima data a înțeles un adevăr; adevărata bogăție nu se măsoară în bani ci în încrederea în Allahu teala.