Înțelepciunea lui Imam-î Azam

Într-o zi, la Imam-î azam Ebu Hanife, veniră trei bărbați. Aceștia îi puseră pe rând câte o întrebare. Primul, care era ateist, spuse:

-Ceea ce există este vizibil. Dacă există Allah, atunci dovedește-mi, arată-mi.

Cel de-al doilea, ce aparținea sectei mutezile (persoană ce aparține unei secte deviate ce neagă credința în soartă și consideră că omul își trasează propria soartă, iar Allahu teala nu se poate amesteca în faptele noatre bune sau rele), întrebă:

-În Iad există foc. Șeitan a fost creat din foc. Atunci cum poate fi pedepsit diavolul?

Iar cel de-al treilea, care susținea că Allah ne forțează să împlinim orice faptă, întrebă:

-Susții că există liberul arbitru. Dacă Allah, ce este creatorul tuturor, ne dăruiește acest lucru, ce poate face omul?

Imam-î azam luă de jos trei mâini de pământ umed, formă trei bulgări, pe care îi aruncă către fiecare.

Cei trei, înfuriați, merseră la cadiu. Acesta îl întrebă pe Imam-î azam de ce a aruncat cu noroi.

Va continua