Vicii și metode de purificare

Totalitatea lucrurilor care sunt dăunătoare omului, atât în această viaţă cât şi în lumea de apoi, sunt datorate viciilor. Prin urmare, esenţa pierderii spirituale a omului este caracterul său vicios. Evitarea celor interzise, a viciilor poartă numele de evlavie (takva). Acesta este cel mai valoros dintre toate actele de adorare. Deoarece pentru a putea împodobi ceva mai întâi acest lucru trebuie curăţat de murdărie. În mod similar, nici un act de adorare nu va avea vreun beneficiu și nu va primi vreo răsplată, până ce nu ne vom curăţa de păcate. Cel mai rău dintre toate viciile este necredinţa (kufr). Nici o faptă bună a unui necredincios (a unui duşman al lui Allah) nu va avea vreun beneficiu pentru acesta în lumea de apoi. [Necredincioşii ucişi pe nedrept nu devin martiri şi nu vor merge în Paradis.] Nici o faptă bună a celor ce nu au credinţă nu va primi răsplată. Fundamentul tuturor virtuţilor este evlavia. Înainte de toate trebuie să ne străduim să fim evlavioşi şi să îi sfătuim şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Traiul în pace în această lume şi obţinerea binecuvântărilor eterne şi protecţia de pedeapsa veşnică în lumea de apoi, obţinerea tuturor fericirilor este posibilă numai prin evlavie.

Viciile ne îmbolnăvesc inima spirituală, iar evoluţia acestei boli poate cauza moartea inimii [adică necredinţa]. Cel mai mare viciu dintre toate, idolatria, adică necredinţa, este cea mai puternică otravă pentru inimă. Vorbe precum (Inima mea este curată. Ar trebui să priveşti la inima mea) rostite de necredincioşi sunt vorbe goale. O inimă moartă nu poate fi pură, curată.

Va continua