Voi nu mă auziți mai clar decât ei...

Ebu Ishak Sicistani, unul dintre învățații în știința hadisului și a jurisprudenței islamice a spus în una din lecțiile sale:

În Kur'an-î kerim s-a explicat în mod clar că profeții și martirii sunt vii în mormintele lor. Într-un hadis-i șerif se spune, ”Cel decedat, după ce va fi așezat în mormânt, iar apropiații se vor îndepărta, va auzi sunetul pașilor lor”.

După câteva zile după lupta de la Bedir s-a poruncit ca toate cadavrele necredincioșilor să fie strânse într-o groapă. După alte câteva zile, Trimisul lui Allah aleyhisselam a venit și a stat pe marginea acelei gropi. I-a strigat pe cei din groapă pe nume și pe numele taților lor și i-a întrebat, ”Ați primit ceea ce v-a fost promis de către Domnul vostru? Eu am primit victoria promisă mie de Domnul meu”. Auzindu-l, hazreti Omer radiyallahu anh a întrebat, ”O, Trimis al lui Allah! Cui îi spui aceste vorbe? Acestora care au devenit stârvuri?” Atunci, Resulullah a spus, ”Pe Allah, Cel care m-a trimis ca Profetul drept, vă spun că voi nu mă auziți mai clar decât mă aud ei. Însă nu pot răspunde”.

Într-un alt hadis-i șerif se spune, ”Cel decedat suferă atunci când apropiații săi plâng în hohote, țipând”. Trimisul lui Allah i-a spus unei femei ce plângea hohotind și urlând, la moartea fiului lui Resulullah, ” O, voi, musulmani! Nu îi supărați pe frații voștri din morminte plângând în hohote”. Acest hadis-i șerif ne arată că cei decedați îi aud pe apropiații lor când plâng. Iar acest lucru le produce suferință și supărare.